Mi-e teamă, deci... sunt femeie!

Am cunoscut o femeie care purta constant în poşetă o pilulă “de a doua zi”. Nu e o femeie independentă şi precaută. E o femeie conştientă şi speriată de realitatea violenţei împotriva femeilor. Motivul pilulei cu pricina din poşeta sa este unul simplu: trăieşte constant cu gandul că ar putea fi violată şi nu vrea să ramană însarcinată în acest mod.

La început am crezut că glumeşte, apoi am zambit şi-am zis că e treaba ei. Mult timp după aceea mi-am dat seama că aceasta este o realitate cu care ea trăieşte nu fiindcă aşa a ales, ci pentru că îşi desfaşoară viaţa într-un context care reproduce această realitate în mod constant.

Violenţa sexuală împotriva femeilor nu este o chestiune de alegere, ci este o problemă care ţine de destin în societăţile care încurajează orice tip de abuz legitimat de inegalitatea de statut dintre femei si bărbati. Femeia aceasta a încorporat în fiinţa ei realitatea si consecinţele acestui tip de violenţă după ce a lucrat în diferite locuri din lume cu femei care au fost abuzate sexual, fie pe stradă, fie în familie, fie ca obiecte ale traficului de persoane în scopul prostituţiei.

Violenţa asupra femeilor nu este doar aceea care lasă urme vizibile pe corpul lor sau înăuntrul corpului lor, ci este, în egală măsură, reprezentată de regimul de teamă în care trăim şi împotriva căruia ne protejăm cum putem mai bine, fie că o facem prin faptul că nu traversăm singure parcul noaptea, că purtăm un spray paralizant sau chiar o pilulă de a doua zi în geantă, că ne dam la o parte cand mergem pe stradă dacă întalnim un grup gălăgios de bărbaţi care ne fluieră.

Nu mai vorbesc despre teroarea femeilor care, în propriul lor cămin, trăiesc în mod constant cu frica de a nu face un gest greşit sau un zgomot care ar putea deranja stăpânul casei, stăpânul lor, femei care stau cu capul plecat şi care au interiorizat credinţa că această teroare este fără margini. Faptul că ele continua să “stea cu nenorocitul ăla” nu e resemnare, poate nici neputinţă, ci, mai degrabă, e imposibilitatea de a concepe alternative... pentru că destinul lor de femei, soţii, mame, fiice (bătute, violate, înjunghiate, abuzate psihic) le-a fost construit în anumite privinţe de către alţii, femei şi bărbaţi deopotrivă (mame, taţi, soţi, rude, prieteni)- oameni care rescriu şi prescriu norme de conduită inumane şi inegale în ceea ce priveşte tratamentul femeilor şi le situează parcă întodeauna pe o poziţie de fiinţe care poartă în ele potenţialitatea de a fi abuzate fizic şi psihic prin simplul fapt că sunt femei.