"Excuse me, Mister!"

Corpul meu le aparţine (?!). De cand eram mică am observat atitudinea asta la unii bărbaţi şi băieţi. Am fost prinsă de fund în autobuz, pe stradă, ba chiar şi săptămâna trecută de o persoană care nu-mi era străină, am fost urmărită de-acasă la vârsta de 12 ani în timp ce mă duceam la antrenament, am trecut prin parcuri ai căror boscheţi erau frecvent ocupaţi de diverşi exhibiţionişti, mi-a fost mereu frică să trec prin anumite locuri, am fost fluierată, claxonată, hărţuită, insultată, plesnită şi-mi amintesc şi acum dispreţul de pe faţa băieţilor şi bărbaţilor în timp ce-mi primeam tratamentul. Ca fată am trăit de multe ori cu precauţie sau chiar teamă. A trebuit să sufăr remarcile şi insistenţele bărbaţilor, parcă se aşteptau să primească ceva ce li se cuvine, parcă eu nu-mi aparţineam, ci trebuia să fiu la dispoziţia lor.

Când mie mi-e teamă de o sarcină nedorită, el se gândeşte ce să mănânce că i s-a făcut foame. Când mie îmi este teamă să circul noaptea prin parc de frica unui viol, primesc îndemnuri de la ei să mă liniştesc că nu-i aşa de grav. Dacă pui situaţia invers sună hilar, dar ascunde ceva tragic: i-a fost vreodată frică vreunui bărbat să fie violat de o femeie noaptea în parc? Cât de mare este diferenţa câteodată între experienţele noastre de viaţă!... A trăi ca femeie este foarte diferit de a trăi ca bărbat, chiar dacă e gay, în ceea ce priveşte siguranţa fizică şi psihică. Acest criteriu de diferenţiere este unul care încalcă orice normă morală şi de bun simţ, dar şi orice drept pe care legea ar trebui să ni-l asigure tuturor în egală masură.

De fiecare dată când am chef să port ceva mai „îndrăzneţ” trebuie să-mi fac griji cum va fi interpretat, trebuie ales să fie atât cât să nu-i apuce pandaliile pe unii care „nu se pot abţine”. Atunci dacă mi se întâmplă ceva se va interpreta că i-am provocat. Nu mai ştiu cum să-i fac pe bărbaţi să înţeleagă că şi dacă aş merge goală prin oraş, tot nu ar fi o invitaţie la sex. Când vor pricepe? Corpul femeilor aparţine numai femeilor, nu bărbaţilor! Eu nu merg pe stradă ca să mă fluiere cineva. Plus că dacă e s-o zicem pe şleau, o bună parte dintre bărbaţi ori n-au idee unde-i clitorisul, ori nu-i interesează. „Clitorisul” e doar nume de cod pentru multe aspecte de a fi femeie.

Unele poveşti de viaţă nu sunt ale mele să le povestesc. Peste toate aceste experienţe zilnice a mai venit acum câteva luni una care a pus capac şi mi-a demonstrat încă o dată tragedia situaţiei femeii în general. Sora unei prietene de-ale mele de pe vremea liceului a fost înjunghiată de 20 de ori de fostul ei prieten în plină zi, pe stradă, în oraşul meu natal.