“Eram acasă, seara la ora 11:00… după 34 ani de căsnicie… Soţul meu mi-a propus să facem sex, eu l-am refuzat, dar el m-a dezbrăcat cu forţa. Apoi a inceput sa mă lovească cu pumnii peste cap, gât, piept, picioare… L-am implorat să mă lase în pace, să nu mă mai lovească, dar el a continuat. M-a strâns de gât cu putere, mi-am pierdut cunoştinţa şi… s-a terminat… Şi toate astea pentru că nu suporta să îi spun NU… Şi nu era prima dată când era agresiv!!!
Mama, tata, fratele meu, sora mea...toţi îmi spuneau să tac şi să strâng din dinţi, că asta e soarta femeii… că poate mai merit şi eu o palmă, când devin prea cicălitoare. Dar chiar aşa e? Chiar trebuia să înghit toate bătăile şi umilinţele din partea lui? Mă dureau nu numai palmele şi pumnii lui … ci şi jignirile şi vorbele aruncate în scârbă. De câte ori m-a făcut “proastă”, “panaramă”, “gunoi”… !? Fiecare cuvânt mă străpungea ca un cuţit. Iar copiii noştri plângeau şi se ascundeau, înspăimântaţi de grozăviile la care asistau.
Acum s-a sfârşit!!! Dar doar pentru mine… Ce se va întâmpla cu copiii mei? Cum să le mai explic că ce se întâmpla în familia noastră nu era normal? … Că băiatul meu, care acum are familia lui, nu trebuie să se poarte ca şi tatăl lui cu propria soţie; şi totuşi, din păcate, s-ar putea sa facă ceea ce a văzut… Că fata mea, atât de sensibilă şi fragilă, nu are de ce să accepte nici măcar o palmă de la bărbaţii din viaţa ei…
Cum de am ajuns aici? De ce nu am cerut niciodată ajutor? Sunt instituţii care se preocupă de problema noastră, a femeilor maltratate… Poliţia (112) … Telefonul Verde pentru victimele violenţei domestice (0800817171), Direcţia de Asistenţă Socială (0264-535044), Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei « Artemis » (0264-598155). De ce nu am putut să-l părăsesc? Aş fi putut să stau o perioadă într-un adăpost pentru victimele violenţei domestice, unde aş fi fost protejată, sprijinită, îndrumată. Mi-a fost groază să mă duc. Era un asemenea loc la Câmpia Turzii. Sau la Turda... Prea departe… Dar...tot eu să plec din casă?…Eu nu am greşit cu nimic... toată viaţa am avut grijă de casă şi familie... De ce nu poate fi internat el într-un loc unde să îşi dea seama că e greşit ceea ce face şi să se îndrepte?
M-a bătut de nenumărate ori. Strigam şi plângeam de durere. De ce nu au reacţionat vecinii care auzeau sau colegii, prietenii şi cunoscuţii care vedeau consecinţele??? Dacă mie mi-a fost prea frică, fiind prea îngrozită, să sun laPoliţie, de ce nu au făcut-o ei??? Oare atât de nepăsătoare este lumea? De ce?
Voi, cei care citiţi povestea mea… vă implor nu întoarceţi privirea, ca şi când nu este problema voastră!!! Este problema tuturor! Reacţionaţi! Mobilizaţi-vă! Schimbaţi voi ceva, dacă alţii nu au făcut-o până acum!
Luaţi măsuri înainte de a fi prea târziu!!!”
Aceasta este o mărturie şi un strigăt de ajutor!
Conform datelor centralizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei, în anul 2008 au existat 11534 cazuri de violenţă domestică, soldate cu 137 decese. Inspectoratul de Poliţie din Cluj afirmă că numărul apelurilor pentru violenţă domestică în ultimul timp a crescut la 10-20 pe zi. Totuşi, aceste cazuri sunt înregistrate ca „tulburări ale liniştii publice” şi nu sunt incluse în statisticile enunţate mai sus.
Să acţionăm pentru ca femeile şi copiii să fie mai bine protejaţi! Legislaţia europeană are modele de reglementare a intervenţiei în cazurile de violenţă domestică. O soluţie ar fi ca soţul agresor să fie evacuat din locuinţă (de către politiştii sau jandarmii care intervin la solicitarea victimei sau a altor persoane care au cunoştinţă despre caz), să predea cheile locuinţei şi să se supună prevederilor legii, privitor la acest subiect, care se cer a fi îmbunătăţite.
Se vrea o intervenţie eficientă a Poliţiei sau Jandarmeriei dar nu li se oferă acestor instituţii pârghiile legale necesare pentru a fi eficiente. Dacă perioada de interdicţie de a reveni la domiciliu va fi prevazută în lege, soţii agresori s-ar gândi de mai multe ori înainte de a fi violenţi. Evacuarea soţului agresor nu ar afecta dreptul lui asupra proprietăţii, fiind o măsură temporară pentru a proteja victimele violenţei dar şi pentru a preveni o condamnare a acestuia, în situaţia în care el continuă să se manifeste violent. Soţul agresor ar trebui să fie obligat să urmeze un program de dezalcoolizare sau de control al furiei, având dreptul să se întoarcă în familie abia după ce un specialist s-ar pronunţa în acest sens. Este necesar ca Legislaţia în domeniu să specifice clar infracţiunile care se referă la violenţa domestică, să fie prevăzute în lege specială, cu pedepse pe măsură având în vedere că victimele sunt membri ai familiei agesorului !
Supunem atenţiei Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Se poate modifica şi are nevoie de modificări, ÎN BINE, pentru că orice lege este perfectibilă iar aceasta are nevoie, poate mai mult decât oricare alta, SĂ FIE AMENDATĂ, pentru că violenţa domestică afectează şi distruge ceea ce societatea trebuie să protejeze: FAMILIA.
Semnatari:
• Direcţia de Asistenţă Socială Cluj-Napoca
• Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii “PATRIR”
• Clubul Internaţional SOROPTIMIST Cluj-Napoca
• Compartimentul Analiză şi Prevenire a Infracţionalităţii IPJ Cluj
• Univeristatea „Babes-Bolyai„
• Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj
• Agenţia Împotriva Traficului de Persoane C.R. Cluj-Napoca
• Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei „ARTEMIS”
• Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Cluj
• Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi
• Fundaţia Raţiu pentru Democraţie Turda
• Directia de Sanatate Publica Cluj
• Asociatia Filantropica Medical-Crestina ”Christiana”
• Directia Politia Comunitara Cluj
• Centrul de consiliere pentru femei si copii victime ale violentei domestice Turda
• Centrul crestin pentru copiii strazii “Prison Fellowship”
• Fundatia “Beraca” Sighisoara
Cluj-Napoca,
10.12.2009
joi, 10 decembrie 2009
marți, 8 decembrie 2009
joi, 3 decembrie 2009
"pe adresa campaniei"
"A fost o vreme cand incercam sa-mi inventez o semnatura cat mai complicata, imitand adultii... stiam precis unde e locul meu in catalog, stiam cine sunt...
Am ajuns adolescenta...am depasit si varsta asta...de cate ori imi placea un baiat incercam sa vad cum s-ar potrivi prenumele meu alaturi de numele lui...pentru ca fiecare fata e invatata sa asteapte momentul acela , cel mai “important” moment din viata unei fete....ziua in care va fi mireasa... si cand odata cu rochia alba si voalul primeste verigheta si numele sotului care ii asigura statul de “doamna”
A fost o lunga perioada de timp in care sustineam cu toata puterea ca n-am fost nicicand victima vreunei forme de violenta bazata pe gen...
Si tot in acel timp ma simteam nefericita cu rolul predestinat de catre societate pe care incercam sa-l indeplinesc cat mai bine...sa fiu amabila,gospodina...sa-mi fac cat mai confortabila casa, sa gatesc, sa fac schimb de retete cu colegele de la serviciu....eram doamna, aveam casa mea, sot, copii,tot ceea ce societatea mi-a prescris ca sa fiu fericita...
Si nu am fost fericita...
Prea multe simboluri care ma leagau si ma obligau sa fiu altcineva...am construit-o ani la rand pe “doamana “aceea care ar fi trebuit sa fiu si la care am renuntat atat de usor.
Am inceput sa ma redobandesc pe mine insami...la inceput renuntand la verigheta..am simtit o mare usurare..nu e vorba despre un divort simbolic, ci despre o reintoarcere la mine insami...ca o trezire...am redescoperit bucuria de a citi, de a asculta muzica, de a invata, de a experimenta....nu m-a oprit nimeni concret sa fac lucrurile astea..e greu de explicat...dar nu erau prevazute in rolul pe care am incercat din rasputeri sa il invat
E o forma de violenta...culturala...structurala...greu de sesizat, greu de asumat...
Au trecut cativa ani de cand am renuntat la verigheta...am aceeasi familie, acelasi sot, aceeasi copii...si e pentru prima data cand simt ca mi-am gasit locul si ma simt bine in viata mea ..lucrez ,conduc masina, calatoresc singura, particip la traininguri internationale,invat, gresesc, gatesc, imi peretec timpul cu copiii mei, cu prietenii..."
Am ajuns adolescenta...am depasit si varsta asta...de cate ori imi placea un baiat incercam sa vad cum s-ar potrivi prenumele meu alaturi de numele lui...pentru ca fiecare fata e invatata sa asteapte momentul acela , cel mai “important” moment din viata unei fete....ziua in care va fi mireasa... si cand odata cu rochia alba si voalul primeste verigheta si numele sotului care ii asigura statul de “doamna”
A fost o lunga perioada de timp in care sustineam cu toata puterea ca n-am fost nicicand victima vreunei forme de violenta bazata pe gen...
Si tot in acel timp ma simteam nefericita cu rolul predestinat de catre societate pe care incercam sa-l indeplinesc cat mai bine...sa fiu amabila,gospodina...sa-mi fac cat mai confortabila casa, sa gatesc, sa fac schimb de retete cu colegele de la serviciu....eram doamna, aveam casa mea, sot, copii,tot ceea ce societatea mi-a prescris ca sa fiu fericita...
Si nu am fost fericita...
Prea multe simboluri care ma leagau si ma obligau sa fiu altcineva...am construit-o ani la rand pe “doamana “aceea care ar fi trebuit sa fiu si la care am renuntat atat de usor.
Am inceput sa ma redobandesc pe mine insami...la inceput renuntand la verigheta..am simtit o mare usurare..nu e vorba despre un divort simbolic, ci despre o reintoarcere la mine insami...ca o trezire...am redescoperit bucuria de a citi, de a asculta muzica, de a invata, de a experimenta....nu m-a oprit nimeni concret sa fac lucrurile astea..e greu de explicat...dar nu erau prevazute in rolul pe care am incercat din rasputeri sa il invat
E o forma de violenta...culturala...structurala...greu de sesizat, greu de asumat...
Au trecut cativa ani de cand am renuntat la verigheta...am aceeasi familie, acelasi sot, aceeasi copii...si e pentru prima data cand simt ca mi-am gasit locul si ma simt bine in viata mea ..lucrez ,conduc masina, calatoresc singura, particip la traininguri internationale,invat, gresesc, gatesc, imi peretec timpul cu copiii mei, cu prietenii..."
miercuri, 2 decembrie 2009
proiecţie de film documentar
Joi, 3 decembrie, la ora 18:00, Fundaţia Raţiu pentru Democraţie organizeaza proiecţia documentarului "Tough Guise. Violence, Media and the Crisis in Masculinity" in sala IV/5 a Facultăţii de Stiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării. Această acţiune face parte din campania "16 Zile de Activism impotriva Violenţei asupra Femeilor".
luni, 30 noiembrie 2009
Cafenea de idei
Miercuri, 2 decembrie, vă invităm la Cafeneaua de idei pe tema "Consecinţele violenţei domestice asupra copiilor" - ora 20:00, cafeneaua Fantasy, strada Samuil Micu.
Vă aşteptăm!
Vă aşteptăm!
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Training - "Violenţa de Gen - o realitate deseori invizibilă"
Violenţa de Gen – o realitate deseori invizibilă
Training organizat de PATRIR în perioada
5 – 6 decembrie 2009
cu ocazia campaniei “16 Zile de Activism Împotriva Violenţei Asupra Femeilor”
Aplică acum!
Există diferenţe între experienţele unei femei şi ale unui bărbat când sunt confruntaţi cu violenţa?
De ce vorbim despre violenţa de gen şi violenţa împotriva femeii?
Sunt bărbaţii mai violenţi decât femeile?
Există violenţă invizibilă?
Ce este genul?
Violenţa este un fapt foarte real în viaţa multora dintre noi, tineri sau nu. Violenţa ne afectează stima de sine, integritatea fizică, psihică şi îndeplinirea potenţialului nostru uman. Violenţa comisă pe baza diferenţelor de gen continuă să fie o realitate în unele cazuri chiar fatală şi în Europa noastră de azi. Atât bărbaţii cât şi femeile, fetele şi băieţii care comit sau sunt victime ale violenţei pot fi la fel de bine agenţi ai schimbării. Diferenţele dintre rolurile noastre în societate ca femei sau bărbaţi influenţează formele şi consecinţele violenţei de gen în societate.
OBIECTIVE:
-Dialog despre problemele curente cu care se confruntă tinerii/ tinerele privitor la violenţa de gen.
-Reflexie asupra valorilor, experienţelor şi atitudinilor personale referitor la violenţa de gen.
-Dezvoltarea abilităţilor participanţilor/ participantelor de a recunoaşte diferite manifestări ale violenţei de gen, formele pe care le iau stereotipurile de gen şi metode de intervenţie.
METODOLOGIE:
Trainingul va facilita schimbul de informaţie şi va oferi participanţilor oportunitatea de a-şi dezvolta competenţe noi. Experienţa participanţilor va fi folosită ca bază de reflecţie şi dialog despre cele mai bune practici atunci când ne confruntăm cu violenţa de gen.
Discuţii în plen, în grupuri de lucru, prin intermediul metodei teatru forum şi a altor metode de educaţie non-formală participativă, vizionare de documentare scurte, toate vor oferi o întelegere detaliată a manifestărilor violenţei de gen.
PROFILUL PARTICIPANŢILOR:
Numărul maxim de participanţi este 13, grupul ţinta fiind tineri între 18 şi 28 de ani, posibil voluntari în organizaţii non-guvernamentale care se confruntă cu tema violenţei de gen, mainstreaming de gen sau proiecte cu tinerii. Participanţii trebuie să contribuie cu experientele lor de viaţă şi/sau lucru pe tema violenţei de gen. Cunoaşterea limbii engleze la un nivel intermediar este necesară pentru vizionarea documentarelor.
ECHIPA DE FORMATOARE:
Laura Sandu – formatoare de tineret pe temele: egalitate de gen, transformarea nonviolentă a conflictelor şi comunicare nonviolentă
Anne Wiebelitz – formatoare de tineret pe temele: educaţie politică şi management de proiecte
Andra - Mirona Dragotesc – consultantă de specialitate, absolventă a programului de master în domeniul Studii de Gen, C.E.U. Budapesta
TAXA:
Taxa de participare este de 50 RON pentru participare pe toată perioada trainingului (5 – 6 decembrie, între 9:30 – 17:00 cu pauză de prânz între 12:30 – 14:00). În cazul în care această taxă nu poate fi achitată integral va rugăm să ne contactaţi prin e-mail pentru a discuta ce alte oportunităţi există.
TERMEN LIMITĂ PENTRU APLICAŢIE:
3 decembrie 2009, ora 15:00. Doar persoanele selectate vor primi e-mail de confirmare a participării.
CUM APLICI?
Formularul de aplicaţie constă în CV, completarea formularului de mai jos şi trimiterea lor la adresa de e-mail laura@patrir.ro. Participanţii la acest training vor primi diplomă de participare din partea Institutului Român pentru Pace – PATRIR.
FORMULAR APLICAŢIE:
Nume:
Prenume:
E-mail:
Telefon:
Vârstă:
Sex:
Instituţia/ organizaţia pe care o reprezinţi (dacă este cazul):
Adresa organizaţiei:
Telefon:
Funcţia în organizaţie:
Vechime în organizaţie:
Care sunt obiectivele şi activităţile organizaţiei? (max. 10 rânduri)
Care este experienţa ta personal/ profesională legată de tema trainingului?
De ce doreşti să participi la acest modul?
Ce doreşti să înveţi pe parcursul acestui training?
Te aşteptăm!
Aceasta sesiune de formare este organizata de PATRIR - Institutul Român pentru Pace
Str. Ion Ghica nr. 30, 400699 Cluj-Napoca
Website: www.patrir.ro
Email: info@patrir.ro
Tel. 0264 420298
Training organizat de PATRIR în perioada
5 – 6 decembrie 2009
cu ocazia campaniei “16 Zile de Activism Împotriva Violenţei Asupra Femeilor”
Aplică acum!
Există diferenţe între experienţele unei femei şi ale unui bărbat când sunt confruntaţi cu violenţa?
De ce vorbim despre violenţa de gen şi violenţa împotriva femeii?
Sunt bărbaţii mai violenţi decât femeile?
Există violenţă invizibilă?
Ce este genul?
Violenţa este un fapt foarte real în viaţa multora dintre noi, tineri sau nu. Violenţa ne afectează stima de sine, integritatea fizică, psihică şi îndeplinirea potenţialului nostru uman. Violenţa comisă pe baza diferenţelor de gen continuă să fie o realitate în unele cazuri chiar fatală şi în Europa noastră de azi. Atât bărbaţii cât şi femeile, fetele şi băieţii care comit sau sunt victime ale violenţei pot fi la fel de bine agenţi ai schimbării. Diferenţele dintre rolurile noastre în societate ca femei sau bărbaţi influenţează formele şi consecinţele violenţei de gen în societate.
OBIECTIVE:
-Dialog despre problemele curente cu care se confruntă tinerii/ tinerele privitor la violenţa de gen.
-Reflexie asupra valorilor, experienţelor şi atitudinilor personale referitor la violenţa de gen.
-Dezvoltarea abilităţilor participanţilor/ participantelor de a recunoaşte diferite manifestări ale violenţei de gen, formele pe care le iau stereotipurile de gen şi metode de intervenţie.
METODOLOGIE:
Trainingul va facilita schimbul de informaţie şi va oferi participanţilor oportunitatea de a-şi dezvolta competenţe noi. Experienţa participanţilor va fi folosită ca bază de reflecţie şi dialog despre cele mai bune practici atunci când ne confruntăm cu violenţa de gen.
Discuţii în plen, în grupuri de lucru, prin intermediul metodei teatru forum şi a altor metode de educaţie non-formală participativă, vizionare de documentare scurte, toate vor oferi o întelegere detaliată a manifestărilor violenţei de gen.
PROFILUL PARTICIPANŢILOR:
Numărul maxim de participanţi este 13, grupul ţinta fiind tineri între 18 şi 28 de ani, posibil voluntari în organizaţii non-guvernamentale care se confruntă cu tema violenţei de gen, mainstreaming de gen sau proiecte cu tinerii. Participanţii trebuie să contribuie cu experientele lor de viaţă şi/sau lucru pe tema violenţei de gen. Cunoaşterea limbii engleze la un nivel intermediar este necesară pentru vizionarea documentarelor.
ECHIPA DE FORMATOARE:
Laura Sandu – formatoare de tineret pe temele: egalitate de gen, transformarea nonviolentă a conflictelor şi comunicare nonviolentă
Anne Wiebelitz – formatoare de tineret pe temele: educaţie politică şi management de proiecte
Andra - Mirona Dragotesc – consultantă de specialitate, absolventă a programului de master în domeniul Studii de Gen, C.E.U. Budapesta
TAXA:
Taxa de participare este de 50 RON pentru participare pe toată perioada trainingului (5 – 6 decembrie, între 9:30 – 17:00 cu pauză de prânz între 12:30 – 14:00). În cazul în care această taxă nu poate fi achitată integral va rugăm să ne contactaţi prin e-mail pentru a discuta ce alte oportunităţi există.
TERMEN LIMITĂ PENTRU APLICAŢIE:
3 decembrie 2009, ora 15:00. Doar persoanele selectate vor primi e-mail de confirmare a participării.
CUM APLICI?
Formularul de aplicaţie constă în CV, completarea formularului de mai jos şi trimiterea lor la adresa de e-mail laura@patrir.ro. Participanţii la acest training vor primi diplomă de participare din partea Institutului Român pentru Pace – PATRIR.
FORMULAR APLICAŢIE:
Nume:
Prenume:
E-mail:
Telefon:
Vârstă:
Sex:
Instituţia/ organizaţia pe care o reprezinţi (dacă este cazul):
Adresa organizaţiei:
Telefon:
Funcţia în organizaţie:
Vechime în organizaţie:
Care sunt obiectivele şi activităţile organizaţiei? (max. 10 rânduri)
Care este experienţa ta personal/ profesională legată de tema trainingului?
De ce doreşti să participi la acest modul?
Ce doreşti să înveţi pe parcursul acestui training?
Te aşteptăm!
Aceasta sesiune de formare este organizata de PATRIR - Institutul Român pentru Pace
Str. Ion Ghica nr. 30, 400699 Cluj-Napoca
Website: www.patrir.ro
Email: info@patrir.ro
Tel. 0264 420298
Expoziție de pictură
Expoziţia de pictură "Ia atitudine!" a Anei Călugăru, se desfăşoară între 26 noiembrie - 10 decembrie 2009, în cadrul campaniei noastre "16 zile de Activism Împotriva Violenţei Asupra Femeilor", la Bistro Verde, Insomnia Cluj-Napoca. Vă aşteptăm!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
