duminică, 5 decembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Activitati Campanie 16 Zile 2010
• 25 noiembrie - lansarea campaniei si marcarea Zilei Internationale impotriva Violentei asupra Femeilor La Iulius Mall intre orele 15.00-16.00. Barbatii vor primi cate o floare, in mod simbolic, pentru femeile din viata lor. Expozitia Martorelor tacute.
• 25 - 26 noiembrie la Turda, la Centrul de Consiliere pentru Femeile victime ale violentei domestice si la Centrul Ratiu pentru Democratie va fi Expozitia Martorelor tacute.
• Intre 26 noiembrie - 6 decembrie se desfasoara cu sprijinul Inspectoratului Scolar Judetean Cluj concursul de desene STOP violentei impotriva femeilor! Premiile pentru acest concurs sunt oferite de Debo.ro, Soroptimist International si de catre Centrul Ratiu.
• 3 decembrie - atelier pe roluri de gen tinut de Anca Doczi.
• 9 decembrie - Seminarul Abordarea integrata a cazurilor de violenta domestica.
• 10 decembrie - Gala de premiere a desenelor la Biblioteca Judeteana Cluj.
• 10 decembrie - Seara de veghe.
• 25 - 26 noiembrie la Turda, la Centrul de Consiliere pentru Femeile victime ale violentei domestice si la Centrul Ratiu pentru Democratie va fi Expozitia Martorelor tacute.
• Intre 26 noiembrie - 6 decembrie se desfasoara cu sprijinul Inspectoratului Scolar Judetean Cluj concursul de desene STOP violentei impotriva femeilor! Premiile pentru acest concurs sunt oferite de Debo.ro, Soroptimist International si de catre Centrul Ratiu.
• 3 decembrie - atelier pe roluri de gen tinut de Anca Doczi.
• 9 decembrie - Seminarul Abordarea integrata a cazurilor de violenta domestica.
• 10 decembrie - Gala de premiere a desenelor la Biblioteca Judeteana Cluj.
• 10 decembrie - Seara de veghe.
Ziua de Cluj: Violenţa asupra femeii, prevenită în cadrul unei campanii lansate astăzi la Cluj
de Ovidiu Cornea, 25 noiembrie 2010,
La nivel mondial cele mai multe femei sunt ucise mediul domestic, numărul fiind mai mare decât al victimelor femei din toate celelalte zone de conflict, inclusiv război, atrage atenţia unul din coordonatorii campanii "Stop violenţei asupra femeii" lansate astăzi la Cluj.
„Este vorba de o campanie de 16 zile, care se organizează la nivel internaţional de 16 ani. Din 2003 organizăm această acţiune şi la Cluj, pentru a aduce în atenţia publicului acest subiect. Puţini ştiu că la nivel mondial cele mai multe femei sunt ucise în cadrul domestic, mai multe decât în toate zonele de conflict, inclusiv răzoi. Scopul ediţiei din acest an este îmbunătăţirea relaţiilor instituţionale cu factori care pot avea o responsabilitate în atsfle de cazuri, Poliţie, spitale, chiar Biserică, pentru a găsi soluţii de prevenire a acestei probleme”, a precizat Mihai Pop, coordonator de proiecte în cadrul PATRIR.
Organizaţia amintită derulează campania „Stop împotriva violenţei asupra femeii” între 25 noiembrie 10-decembrie., în colaborare cu Inspectoeratul d ePoliţie al Judeţului (IPJ) Cluj şi asociaţiile Sor Optimist şi Centrul Raţiu pentru Democraţie.
Campania a fost lansată astăzi la centrul comercial Iulius Mall, unde bărbaţii care au trecut prin zonă au pirmit câte o floare, fiind expuse totodată câteva manechine de hârtie cu povestea unei femei ucise prin violenţă.
În cadrul campaniei va avea loc un seminar în care vor fi invitate atât instituţii responsabile în problematica violenţei asupra femeii cât şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Elevi de gimanziu şi liceu din Cluj-Napoca vor participa to în cadrul campaniei la un concurs de picturi şi desene în care aceştia vor expirma cum văd soluţiile de prevenire sau stopare a violenţei asupra femeii.
ZIUADECJ.RO
La nivel mondial cele mai multe femei sunt ucise mediul domestic, numărul fiind mai mare decât al victimelor femei din toate celelalte zone de conflict, inclusiv război, atrage atenţia unul din coordonatorii campanii "Stop violenţei asupra femeii" lansate astăzi la Cluj.
„Este vorba de o campanie de 16 zile, care se organizează la nivel internaţional de 16 ani. Din 2003 organizăm această acţiune şi la Cluj, pentru a aduce în atenţia publicului acest subiect. Puţini ştiu că la nivel mondial cele mai multe femei sunt ucise în cadrul domestic, mai multe decât în toate zonele de conflict, inclusiv răzoi. Scopul ediţiei din acest an este îmbunătăţirea relaţiilor instituţionale cu factori care pot avea o responsabilitate în atsfle de cazuri, Poliţie, spitale, chiar Biserică, pentru a găsi soluţii de prevenire a acestei probleme”, a precizat Mihai Pop, coordonator de proiecte în cadrul PATRIR.
Organizaţia amintită derulează campania „Stop împotriva violenţei asupra femeii” între 25 noiembrie 10-decembrie., în colaborare cu Inspectoeratul d ePoliţie al Judeţului (IPJ) Cluj şi asociaţiile Sor Optimist şi Centrul Raţiu pentru Democraţie.
Campania a fost lansată astăzi la centrul comercial Iulius Mall, unde bărbaţii care au trecut prin zonă au pirmit câte o floare, fiind expuse totodată câteva manechine de hârtie cu povestea unei femei ucise prin violenţă.
În cadrul campaniei va avea loc un seminar în care vor fi invitate atât instituţii responsabile în problematica violenţei asupra femeii cât şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Elevi de gimanziu şi liceu din Cluj-Napoca vor participa to în cadrul campaniei la un concurs de picturi şi desene în care aceştia vor expirma cum văd soluţiile de prevenire sau stopare a violenţei asupra femeii.
ZIUADECJ.RO
marți, 23 noiembrie 2010
joi, 10 decembrie 2009
Scrisoare deschisă- Mărturia unei femei aflate în situaţie de violenţă domestică
“Eram acasă, seara la ora 11:00… după 34 ani de căsnicie… Soţul meu mi-a propus să facem sex, eu l-am refuzat, dar el m-a dezbrăcat cu forţa. Apoi a inceput sa mă lovească cu pumnii peste cap, gât, piept, picioare… L-am implorat să mă lase în pace, să nu mă mai lovească, dar el a continuat. M-a strâns de gât cu putere, mi-am pierdut cunoştinţa şi… s-a terminat… Şi toate astea pentru că nu suporta să îi spun NU… Şi nu era prima dată când era agresiv!!!
Mama, tata, fratele meu, sora mea...toţi îmi spuneau să tac şi să strâng din dinţi, că asta e soarta femeii… că poate mai merit şi eu o palmă, când devin prea cicălitoare. Dar chiar aşa e? Chiar trebuia să înghit toate bătăile şi umilinţele din partea lui? Mă dureau nu numai palmele şi pumnii lui … ci şi jignirile şi vorbele aruncate în scârbă. De câte ori m-a făcut “proastă”, “panaramă”, “gunoi”… !? Fiecare cuvânt mă străpungea ca un cuţit. Iar copiii noştri plângeau şi se ascundeau, înspăimântaţi de grozăviile la care asistau.
Acum s-a sfârşit!!! Dar doar pentru mine… Ce se va întâmpla cu copiii mei? Cum să le mai explic că ce se întâmpla în familia noastră nu era normal? … Că băiatul meu, care acum are familia lui, nu trebuie să se poarte ca şi tatăl lui cu propria soţie; şi totuşi, din păcate, s-ar putea sa facă ceea ce a văzut… Că fata mea, atât de sensibilă şi fragilă, nu are de ce să accepte nici măcar o palmă de la bărbaţii din viaţa ei…
Cum de am ajuns aici? De ce nu am cerut niciodată ajutor? Sunt instituţii care se preocupă de problema noastră, a femeilor maltratate… Poliţia (112) … Telefonul Verde pentru victimele violenţei domestice (0800817171), Direcţia de Asistenţă Socială (0264-535044), Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei « Artemis » (0264-598155). De ce nu am putut să-l părăsesc? Aş fi putut să stau o perioadă într-un adăpost pentru victimele violenţei domestice, unde aş fi fost protejată, sprijinită, îndrumată. Mi-a fost groază să mă duc. Era un asemenea loc la Câmpia Turzii. Sau la Turda... Prea departe… Dar...tot eu să plec din casă?…Eu nu am greşit cu nimic... toată viaţa am avut grijă de casă şi familie... De ce nu poate fi internat el într-un loc unde să îşi dea seama că e greşit ceea ce face şi să se îndrepte?
M-a bătut de nenumărate ori. Strigam şi plângeam de durere. De ce nu au reacţionat vecinii care auzeau sau colegii, prietenii şi cunoscuţii care vedeau consecinţele??? Dacă mie mi-a fost prea frică, fiind prea îngrozită, să sun laPoliţie, de ce nu au făcut-o ei??? Oare atât de nepăsătoare este lumea? De ce?
Voi, cei care citiţi povestea mea… vă implor nu întoarceţi privirea, ca şi când nu este problema voastră!!! Este problema tuturor! Reacţionaţi! Mobilizaţi-vă! Schimbaţi voi ceva, dacă alţii nu au făcut-o până acum!
Luaţi măsuri înainte de a fi prea târziu!!!”
Aceasta este o mărturie şi un strigăt de ajutor!
Conform datelor centralizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei, în anul 2008 au existat 11534 cazuri de violenţă domestică, soldate cu 137 decese. Inspectoratul de Poliţie din Cluj afirmă că numărul apelurilor pentru violenţă domestică în ultimul timp a crescut la 10-20 pe zi. Totuşi, aceste cazuri sunt înregistrate ca „tulburări ale liniştii publice” şi nu sunt incluse în statisticile enunţate mai sus.
Să acţionăm pentru ca femeile şi copiii să fie mai bine protejaţi! Legislaţia europeană are modele de reglementare a intervenţiei în cazurile de violenţă domestică. O soluţie ar fi ca soţul agresor să fie evacuat din locuinţă (de către politiştii sau jandarmii care intervin la solicitarea victimei sau a altor persoane care au cunoştinţă despre caz), să predea cheile locuinţei şi să se supună prevederilor legii, privitor la acest subiect, care se cer a fi îmbunătăţite.
Se vrea o intervenţie eficientă a Poliţiei sau Jandarmeriei dar nu li se oferă acestor instituţii pârghiile legale necesare pentru a fi eficiente. Dacă perioada de interdicţie de a reveni la domiciliu va fi prevazută în lege, soţii agresori s-ar gândi de mai multe ori înainte de a fi violenţi. Evacuarea soţului agresor nu ar afecta dreptul lui asupra proprietăţii, fiind o măsură temporară pentru a proteja victimele violenţei dar şi pentru a preveni o condamnare a acestuia, în situaţia în care el continuă să se manifeste violent. Soţul agresor ar trebui să fie obligat să urmeze un program de dezalcoolizare sau de control al furiei, având dreptul să se întoarcă în familie abia după ce un specialist s-ar pronunţa în acest sens. Este necesar ca Legislaţia în domeniu să specifice clar infracţiunile care se referă la violenţa domestică, să fie prevăzute în lege specială, cu pedepse pe măsură având în vedere că victimele sunt membri ai familiei agesorului !
Supunem atenţiei Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Se poate modifica şi are nevoie de modificări, ÎN BINE, pentru că orice lege este perfectibilă iar aceasta are nevoie, poate mai mult decât oricare alta, SĂ FIE AMENDATĂ, pentru că violenţa domestică afectează şi distruge ceea ce societatea trebuie să protejeze: FAMILIA.
Semnatari:
• Direcţia de Asistenţă Socială Cluj-Napoca
• Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii “PATRIR”
• Clubul Internaţional SOROPTIMIST Cluj-Napoca
• Compartimentul Analiză şi Prevenire a Infracţionalităţii IPJ Cluj
• Univeristatea „Babes-Bolyai„
• Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj
• Agenţia Împotriva Traficului de Persoane C.R. Cluj-Napoca
• Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei „ARTEMIS”
• Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Cluj
• Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi
• Fundaţia Raţiu pentru Democraţie Turda
• Directia de Sanatate Publica Cluj
• Asociatia Filantropica Medical-Crestina ”Christiana”
• Directia Politia Comunitara Cluj
• Centrul de consiliere pentru femei si copii victime ale violentei domestice Turda
• Centrul crestin pentru copiii strazii “Prison Fellowship”
• Fundatia “Beraca” Sighisoara
Cluj-Napoca,
10.12.2009
Mama, tata, fratele meu, sora mea...toţi îmi spuneau să tac şi să strâng din dinţi, că asta e soarta femeii… că poate mai merit şi eu o palmă, când devin prea cicălitoare. Dar chiar aşa e? Chiar trebuia să înghit toate bătăile şi umilinţele din partea lui? Mă dureau nu numai palmele şi pumnii lui … ci şi jignirile şi vorbele aruncate în scârbă. De câte ori m-a făcut “proastă”, “panaramă”, “gunoi”… !? Fiecare cuvânt mă străpungea ca un cuţit. Iar copiii noştri plângeau şi se ascundeau, înspăimântaţi de grozăviile la care asistau.
Acum s-a sfârşit!!! Dar doar pentru mine… Ce se va întâmpla cu copiii mei? Cum să le mai explic că ce se întâmpla în familia noastră nu era normal? … Că băiatul meu, care acum are familia lui, nu trebuie să se poarte ca şi tatăl lui cu propria soţie; şi totuşi, din păcate, s-ar putea sa facă ceea ce a văzut… Că fata mea, atât de sensibilă şi fragilă, nu are de ce să accepte nici măcar o palmă de la bărbaţii din viaţa ei…
Cum de am ajuns aici? De ce nu am cerut niciodată ajutor? Sunt instituţii care se preocupă de problema noastră, a femeilor maltratate… Poliţia (112) … Telefonul Verde pentru victimele violenţei domestice (0800817171), Direcţia de Asistenţă Socială (0264-535044), Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei « Artemis » (0264-598155). De ce nu am putut să-l părăsesc? Aş fi putut să stau o perioadă într-un adăpost pentru victimele violenţei domestice, unde aş fi fost protejată, sprijinită, îndrumată. Mi-a fost groază să mă duc. Era un asemenea loc la Câmpia Turzii. Sau la Turda... Prea departe… Dar...tot eu să plec din casă?…Eu nu am greşit cu nimic... toată viaţa am avut grijă de casă şi familie... De ce nu poate fi internat el într-un loc unde să îşi dea seama că e greşit ceea ce face şi să se îndrepte?
M-a bătut de nenumărate ori. Strigam şi plângeam de durere. De ce nu au reacţionat vecinii care auzeau sau colegii, prietenii şi cunoscuţii care vedeau consecinţele??? Dacă mie mi-a fost prea frică, fiind prea îngrozită, să sun laPoliţie, de ce nu au făcut-o ei??? Oare atât de nepăsătoare este lumea? De ce?
Voi, cei care citiţi povestea mea… vă implor nu întoarceţi privirea, ca şi când nu este problema voastră!!! Este problema tuturor! Reacţionaţi! Mobilizaţi-vă! Schimbaţi voi ceva, dacă alţii nu au făcut-o până acum!
Luaţi măsuri înainte de a fi prea târziu!!!”
Aceasta este o mărturie şi un strigăt de ajutor!
Conform datelor centralizate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei, în anul 2008 au existat 11534 cazuri de violenţă domestică, soldate cu 137 decese. Inspectoratul de Poliţie din Cluj afirmă că numărul apelurilor pentru violenţă domestică în ultimul timp a crescut la 10-20 pe zi. Totuşi, aceste cazuri sunt înregistrate ca „tulburări ale liniştii publice” şi nu sunt incluse în statisticile enunţate mai sus.
Să acţionăm pentru ca femeile şi copiii să fie mai bine protejaţi! Legislaţia europeană are modele de reglementare a intervenţiei în cazurile de violenţă domestică. O soluţie ar fi ca soţul agresor să fie evacuat din locuinţă (de către politiştii sau jandarmii care intervin la solicitarea victimei sau a altor persoane care au cunoştinţă despre caz), să predea cheile locuinţei şi să se supună prevederilor legii, privitor la acest subiect, care se cer a fi îmbunătăţite.
Se vrea o intervenţie eficientă a Poliţiei sau Jandarmeriei dar nu li se oferă acestor instituţii pârghiile legale necesare pentru a fi eficiente. Dacă perioada de interdicţie de a reveni la domiciliu va fi prevazută în lege, soţii agresori s-ar gândi de mai multe ori înainte de a fi violenţi. Evacuarea soţului agresor nu ar afecta dreptul lui asupra proprietăţii, fiind o măsură temporară pentru a proteja victimele violenţei dar şi pentru a preveni o condamnare a acestuia, în situaţia în care el continuă să se manifeste violent. Soţul agresor ar trebui să fie obligat să urmeze un program de dezalcoolizare sau de control al furiei, având dreptul să se întoarcă în familie abia după ce un specialist s-ar pronunţa în acest sens. Este necesar ca Legislaţia în domeniu să specifice clar infracţiunile care se referă la violenţa domestică, să fie prevăzute în lege specială, cu pedepse pe măsură având în vedere că victimele sunt membri ai familiei agesorului !
Supunem atenţiei Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Se poate modifica şi are nevoie de modificări, ÎN BINE, pentru că orice lege este perfectibilă iar aceasta are nevoie, poate mai mult decât oricare alta, SĂ FIE AMENDATĂ, pentru că violenţa domestică afectează şi distruge ceea ce societatea trebuie să protejeze: FAMILIA.
Semnatari:
• Direcţia de Asistenţă Socială Cluj-Napoca
• Institutul Român pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare în Domeniul Păcii “PATRIR”
• Clubul Internaţional SOROPTIMIST Cluj-Napoca
• Compartimentul Analiză şi Prevenire a Infracţionalităţii IPJ Cluj
• Univeristatea „Babes-Bolyai„
• Direcţia Generala de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj
• Agenţia Împotriva Traficului de Persoane C.R. Cluj-Napoca
• Asociaţia Femeilor Împotriva Violenţei „ARTEMIS”
• Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Cluj
• Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi
• Fundaţia Raţiu pentru Democraţie Turda
• Directia de Sanatate Publica Cluj
• Asociatia Filantropica Medical-Crestina ”Christiana”
• Directia Politia Comunitara Cluj
• Centrul de consiliere pentru femei si copii victime ale violentei domestice Turda
• Centrul crestin pentru copiii strazii “Prison Fellowship”
• Fundatia “Beraca” Sighisoara
Cluj-Napoca,
10.12.2009
marți, 8 decembrie 2009
joi, 3 decembrie 2009
"pe adresa campaniei"
"A fost o vreme cand incercam sa-mi inventez o semnatura cat mai complicata, imitand adultii... stiam precis unde e locul meu in catalog, stiam cine sunt...
Am ajuns adolescenta...am depasit si varsta asta...de cate ori imi placea un baiat incercam sa vad cum s-ar potrivi prenumele meu alaturi de numele lui...pentru ca fiecare fata e invatata sa asteapte momentul acela , cel mai “important” moment din viata unei fete....ziua in care va fi mireasa... si cand odata cu rochia alba si voalul primeste verigheta si numele sotului care ii asigura statul de “doamna”
A fost o lunga perioada de timp in care sustineam cu toata puterea ca n-am fost nicicand victima vreunei forme de violenta bazata pe gen...
Si tot in acel timp ma simteam nefericita cu rolul predestinat de catre societate pe care incercam sa-l indeplinesc cat mai bine...sa fiu amabila,gospodina...sa-mi fac cat mai confortabila casa, sa gatesc, sa fac schimb de retete cu colegele de la serviciu....eram doamna, aveam casa mea, sot, copii,tot ceea ce societatea mi-a prescris ca sa fiu fericita...
Si nu am fost fericita...
Prea multe simboluri care ma leagau si ma obligau sa fiu altcineva...am construit-o ani la rand pe “doamana “aceea care ar fi trebuit sa fiu si la care am renuntat atat de usor.
Am inceput sa ma redobandesc pe mine insami...la inceput renuntand la verigheta..am simtit o mare usurare..nu e vorba despre un divort simbolic, ci despre o reintoarcere la mine insami...ca o trezire...am redescoperit bucuria de a citi, de a asculta muzica, de a invata, de a experimenta....nu m-a oprit nimeni concret sa fac lucrurile astea..e greu de explicat...dar nu erau prevazute in rolul pe care am incercat din rasputeri sa il invat
E o forma de violenta...culturala...structurala...greu de sesizat, greu de asumat...
Au trecut cativa ani de cand am renuntat la verigheta...am aceeasi familie, acelasi sot, aceeasi copii...si e pentru prima data cand simt ca mi-am gasit locul si ma simt bine in viata mea ..lucrez ,conduc masina, calatoresc singura, particip la traininguri internationale,invat, gresesc, gatesc, imi peretec timpul cu copiii mei, cu prietenii..."
Am ajuns adolescenta...am depasit si varsta asta...de cate ori imi placea un baiat incercam sa vad cum s-ar potrivi prenumele meu alaturi de numele lui...pentru ca fiecare fata e invatata sa asteapte momentul acela , cel mai “important” moment din viata unei fete....ziua in care va fi mireasa... si cand odata cu rochia alba si voalul primeste verigheta si numele sotului care ii asigura statul de “doamna”
A fost o lunga perioada de timp in care sustineam cu toata puterea ca n-am fost nicicand victima vreunei forme de violenta bazata pe gen...
Si tot in acel timp ma simteam nefericita cu rolul predestinat de catre societate pe care incercam sa-l indeplinesc cat mai bine...sa fiu amabila,gospodina...sa-mi fac cat mai confortabila casa, sa gatesc, sa fac schimb de retete cu colegele de la serviciu....eram doamna, aveam casa mea, sot, copii,tot ceea ce societatea mi-a prescris ca sa fiu fericita...
Si nu am fost fericita...
Prea multe simboluri care ma leagau si ma obligau sa fiu altcineva...am construit-o ani la rand pe “doamana “aceea care ar fi trebuit sa fiu si la care am renuntat atat de usor.
Am inceput sa ma redobandesc pe mine insami...la inceput renuntand la verigheta..am simtit o mare usurare..nu e vorba despre un divort simbolic, ci despre o reintoarcere la mine insami...ca o trezire...am redescoperit bucuria de a citi, de a asculta muzica, de a invata, de a experimenta....nu m-a oprit nimeni concret sa fac lucrurile astea..e greu de explicat...dar nu erau prevazute in rolul pe care am incercat din rasputeri sa il invat
E o forma de violenta...culturala...structurala...greu de sesizat, greu de asumat...
Au trecut cativa ani de cand am renuntat la verigheta...am aceeasi familie, acelasi sot, aceeasi copii...si e pentru prima data cand simt ca mi-am gasit locul si ma simt bine in viata mea ..lucrez ,conduc masina, calatoresc singura, particip la traininguri internationale,invat, gresesc, gatesc, imi peretec timpul cu copiii mei, cu prietenii..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
